Pentru noaptea dintre 19 si 20 noiembrie, 2007

Cand luna se ascunde printre nori... eu o privesc de jos si-i urez "noapte buna".


---___---

Mi-e dor sa plec din nou.
Sa plec si sa ajung in locuri ce ma imbratiseaza cu caldura.
Oare mereu va fi la fel? Acolo unde nu e nimic e tot?
Oare ar trebui sa mai continui sa ma mai gandesc la specificul lui ceva?
Oare ar trebui sa adorm?
Fiecare noapte isi are linistea ei. Si la fiecare doua nopti moare un suflet de femeie, fiindca trupul ii cedeaza in bataia barbatului. La fiecare clipa se naste o fiinta ce probabil va avea aceasi soarta. La fiecare minut ma sageteaza gandul ca un individ cu deficiente poate sa aiba o criza si sa agreseze, fiind nesupravegheat. La fiecare ora ma cuprinde groaza gandului ca in lumea asta sunt zeci de locuri unde un copil moare de foame. La fiecare ceas ce trece mintea mea e plina de neputinta psihica de a putea decide ceva. Rabdarea imi ramane prietena...stiind ca intr-o zi voi ajunge sa imi linistesc freamatele.
De ce nu m-as gandi la faptul ca blugii mei de 300 de ron s-au rupt in seara asta?
De ce nu ma preocupa gandul ca rochita cumparata nu mi se potriveste?
De ce nu ma preocupa noile parfumuri aparute pe piata?
De ce nu citesc Cosmopolitan sau Joy?
De ce nu gasesc in mine preocuparile majoritatii: solar, cafele, tigari Virginia Slims, ochelari D&G sau plimbari cu masina noului tip venit din Italia?
De ce eu visez sa plec din tara, sa ma ocup de spionaj?
De ce eu ma preocup de combaterea violentei asupra victimelor acestora...cand imi dau seama ca ele ofera sansa de a se "promova si implementa"
mentalitatea violentei?
De ce adorm noaptea cu gandul ca maine e un alt pas spre visul de a ajuta pe cineva si nu ma gandesc cum sa fac rost de bani pentru o pereche de pantofi?
De ce? Si de ce exista "de ce"-ul acesta in mine?
E tarziu. Ca de fiecare data. Si poate nu dau importanta acestor "istorii" ce se risipesc in ziua imediat urmatoare.
Cu siguranta tot la al 3lea numar al revistei cosmopolitene va fi un articol ce iti va aduce aminte de cel din editia trecuta. Si cu siguranta pantofii din revista ii voi vedea la una dintre colegele de la faculta. Si cu siguranta stirea ca la doua zile o femeie moare o voi gasi doar in niste statistici nepublicate de Politia Romana, doar din simplul fapt ca nu fac obiectul "actualului".

Mi-e rau. Mi-e scarba. De ce anume? Inca nu pot defini... dar stiu cu siguranta ca vine din indiferenta si amagirea oamenilor ce-i privesc mereu si mereu in drumul meu spre diferite locatii.

Oare si indiferenta mea e de vina?


Noapte buna celor ce nu dorm inca si somn usor celor ce au inchisi ochii...