Tuesday, December 11, 2007

decembrie

... dimineata de decembrie ...

M-am trezit stiind ca am prins un tren in vis... un tren ce venea din nicaieri si ducea nicaieri... un tren plin si la fel de gol... fara bilete si nas... doar un tren, cu roti, ce ducea spre oriunde...

uitandu-ma in dreapta am vazut un gol... nu mai era nimeni... si am inchis ochii...

Cum ar fi aratat Dumnezeu daca ar fi fost unul dintre noi? Si ce i-am fi cerut daca am avea o singura dorinta?

Oamenii ma intreaba de ce nu mai zambesc si de ce sunt cum sunt... Oamenii ma privesc si vor sa vada sclipiri de fericire in ochi... sa vada zambete si sa fiu asa cum eram... Dar ei nu inteleg... nu inteleg ca toate acestea ti le-am dat tie cand ai plecat. Ti-am varat in buzunare si in piele partea din mine ce face frumoasa fiinta umana. Ti-am dat-o tie ca sa nu ma uiti... sa nu uiti pielea si ochii ce te-au priviti in atingeri ...

Asternuturile si-au pierdut mirosul... casa asta e goala... zidurile s-au inchis, iar stelele de pe cerul meu nu mai stralucesc...

Pustiul din mine se oglindeste in pustiul din casa... si acum imi doresc sa prind trenul ce ma duce spre o casa, spre o viata, spre casa din viata ce o numesc "acasa"... mai aproape, mai respirabil, mai de trait...

Unde este "acasa"?


Nu vreau sa pierd
Sa pierd fiinta
Fiinta din tine
Un tine cu gust
Gust de fericire
O fericire din tot
Un tot al nostru
Un noi ce formam
Formam un unu!



"Buna dimineata, my lovely"


3 comments:

Anonymous said...

aceeasi situatie si aici,in locul p care l-am numit odata 'acasa'...dar acum...simt k locul in care as vrea sa-mi petrec restul vietii se afla cu totul altundeva...un loc fictiv,e drept,insa nu pot fi doar jumatate in nici un loc real...il putem creea,desigur...dar doar "il putem"...nu "il pot"...desi nu ma pot lauda cu o memorie excelenta,lucru evident de altfel,pot spune k deja esti parte din cunostiintele d baza,esti un nou simt p care nu as fi vreodata capabil sa il uit...si uite-ma acum aici,in fosta mea casa,dorind un singur lucru si numarand fiecare moment departe d adevaratul loc aproape mie...am incercat atatea suprafete,insa nimic nu se compara cu matasea pielii tale...am incercat sa privesc atatea nuante d verde,insa nici una nu ma priveste inapoi,ca sa nu mai punem la socoteala caldura p care o primeam prin acel verde adorat d mine...am starnit atatea zambete celor din jur doar in speranta k poate imi vor oferi macar o fractiune din zambetul tau...nici un succes nici aici...stau,caut si sper k voi gasi cat d curand,o data pentru totdeauna,jumatatea care imi da viata...pana atunci,traiesc c a fost din nou si din nou...altceva nu-mi ramane sa fac...vreau,t vreau si t ador...

!! scortisoara !! said...

:* + 8 orizontal :D

Anonymous said...

daaaa....sau asa...:D