|| moARTe ||

Cum sa te numesc sentiment nou nascut? Cum sa te privesc? In ce sa te imaginez?
Aer nu ai. Chipul nu ti-l cunosc. Atingerile sunt prea parsive si inteapa adanc in trup. Iar fruntea mea se lasa pe calcaiele spatelui intepenit.
Prinsa in neguri nemarginite de ganduri mizerabile si atitudini marsave ... ma condamn, azi, la moarte.
As vrea sa mor, cu trupul asta prins in catuse de realitate... As vrea sa simt fiecare bucata din mine cum arde... As vrea sa am puterea sa tai din mine si sa arunc carnea corbilor flamanzi... ce ma pandesc in zarea alba de zapada...
Sunt prea sus sau prea jos ca sa mai gandesc spre bine. Sunt prea in stanga sau prea in dreapta ca sa nu mai pacatuiesc. Sunt un monstru sau o fecioara... dar prea putin umana.
Ma simt goala. Ma simt departe. Ma simt desprinsa... si imi doresc sa inchid ochii... Sunt doar o alta drogata!
Povestile le scriem cu amar de cele mai multe ori. Visele le traim atat de des cat ne dorim. Iubirea o simtim in noi... intre noi doi, ca o petala fina a unei flori ce nu moare. Iubirea o inchidem intre trupurile noastre, ii oferim lumina prin privirile noastre si viata prin atingerile ... atingerile prinse in patima daruintei...

Iubesc un trup interzis in orice carte ... in orice religie.
Iubesc o fiinta ce vesmant imi este...
Iubesc o privire ce-mi sopteste... cuvinte si...
Iubesc pe tine... desi iubirea asta nu se prinde in calcule matematice sau in sarutari date... e iubirea cand te simt aproape desi tu esti departe...
Iubesc mirosul tau ce mi-a ramas in piele, chiar daca am facut baie.
Iubesc umerii tai, coapsele tale, pieptul tau cand le prind in aroma atingerilor noastre...
Iubesc mintea ta si gandul nebun, iubesc fiecare privire fugara ce o arunci spre mine, iubesc simplitatea noastra...iubesc prima noastra oglindire intre cearceafurile albe...

Desi innebunesc incet... desi ajung in pragul disperarii... desi ma gandesc la acest TOT... desi incerc sa desprind dintre nori sperante ... nu pot ajunge la alte finaluri decat acestea: vreau....te vreau... "ne" vreau... over and over again ... fara final, cunoscut sau necunoscut... sa nu fie final!


[si filmul merge mai departe. si piesa se joaca pe aceasi scena. si eu sunt nebuna in continuare....fara scapare!]



------------------*---------------------------

E doar o alta stare de rau.
O alta stare in care ma simt mancata si omorata de propria-mi boala.
E doar o alta clipa ce trece... trece mai departe...

Si simt ca in tine mai am o scapare...



[pentru un moment din ziua de 19 decembrie 2007 - orele 21.25 sunt o scapare?! -]