Wednesday, December 19, 2007

nebunie dusa la disperare crunta

1+1 = ??!!!??

Se pare ca Barbu avea dreptate, dar azi indraznesc sa adaug ca matematica se termina acolo unde intervine sentimentul!
Si sa ridice mana sus cei ce ma contrazic, sa le demonstrez cum fractiile si parantezele nu prind viata... sa le arat ca prima adunare invatata vreodata are posibilitatea unei realitati... prin alt rezultat si o alta realitate.

Merg pana la nebunia crunta si afirm... AM OMORAT UN INGER!
Asta e afirmatia ce mi-a definit dimineata... Am inchis existenta intr-o pastila. [cat de prostesc si idiot suna... si pe fata mea se afiseaza un zambet "tamp"*]

Ma uit la mainile mele si nu le simt. Ma uit la mine si nu ma vad. Ma uit in camera asta si nu observ nimic. Oare sunt oarba sau .... sau nici nu mai sunt? ...

Acum citesc despre fantastic. Despre ireal si real. Despre imaginar si formele sale in suflete... Dar de ce? Nu stiu...
Mi-e dor de literatura. Mi-e dor de critica. Mi-e dor de cuvinte si de scrieri! Mi-e dor de vieti cu creion in mana, radiere si foi imprastiate pe pereti... Ce viata duceam odata! Ce liniste era! Ce simplu era sa iau un creion si sa transform o foaie alba in ceva de neinchipuit... Dar... cum se spune! Visele ti le implinesti singur... iar eu am renuntat la ele. Oare cum ar fi fost daca as fi fost?! Dar nu e! Cum spune bunica. Daca ai fost las nu ai. Daca ai ales drumul cel usor, nu e. Daca pleci capul cand nu trebuie, nu deti! Si azi ma intreb de ce dracu am plecat si m-am schimbat?

Privesc in urma mea si nu observ nimic... nu vad sentimente, nu vad amintiri, nu vad cuvinte. E doar o linie neagra, trasata peste toate chipurile ce le-as fi iubit atunci. Nu mai exista nimic. Nici remuscari, nici mila, nici sentimente, nici vorbe, nici soapte... sunteti doar niste fantome ce nu mai trezesc nimic in mine...

Indraznesc sa-mi anim sufletul pana la concluzia ca albul poate deveni negru. Ca adevarul poate deveni minciuna. Ca singuratatea un loc bun de a convietui cu un altcineva... dar... nici aceste concluzii nu imi spun nimic.

Lipsa mea nu se datoreaza unor amintiri, nu se datoreaza unor obiecte, nu se datoreaza unor cuvinte auzite candva, nu se datoreaza materialitatii... e o lipsa a unei parti din tine... a unei simple potriviri de piese... a unor miscari de intrepatrundere corecte... a mirosurilor din piele...


[Ma enervez! Punct.]


* - citez

No comments: