Thursday, January 31, 2008

o alta zi de joi


...Am amutit in lipsa ta....
Una din propozitile ce servesc ca reper in zilele in care sunt singura. Pana la un moment dat plangeam dupa o pierdere, stiam ca dupa o anumita perioada de timp imi revenea si priveam totul ca fiind o alta experienta a ceea ce poate insemna iubirea si sentimentele. Atasamente, furnicaturi, zambete fugare, nervozitate, incredere sau neincredere, simpatii "de vara" si alte jocuri in care te prinzi si desi vezi ca nu ti se potrivesc ramai pana la limita bunului tau simt...dupa care dispari si te rupi.
Acum... in situatia mea actuala, ma simt altfel. Totul e altfel, pana si respiratia mea in aceasta situatie. Ca tot a venit vorba de altfel, imi dau seama ca marea mea dorinta e sa nu raman cantonata in mediocritate si in obijnuinta societatii. Desi toti cautam unicul stilului de viata, ajungem sa ne imitam comportamentele, sa ne imitam ideile si sa cream comercialul care ne ofera mai mult decat o simpla saturatie a nevoilor. Nu cer nimanui sa se schimbe, pentru ca nu sunt ca sa schimb, ci tot ce imi doresc e sa nu ma mai simt constransa sau sufocata de regulile neintelese si urmate de mai toata lumea, cum ca ce e azi nu va fi si maine, si ce e azi conteaza ca sa fii acceptat.
Prefer sa stau in apartamentul acesta provizoriu, intr-o camera plina cu lumanari si miros de scortisoara, cu un pat imens ce imi ocupa tot spatiul, decat sa ma vad in postura de a nu putea respira.
Imi plac oamenii ce-mi ofera idei...la fel ca tipa ce face decoractiuni cu nasturi, la fel ca cel ce a creat mobila din sticla...
Iar acum ca am rescris idea ca nu sunt in pas cu ceea ce se intampla in societate si ca nu sunt atat de comuna cum as putea parea... precizez faptul ca imi place fusta mea verde cand o port cu sacoul rosu.

Altfel spus... nu sunt si nici nu creez un gen. Nu ma gasesc in stiluri de vestimentatie si nici nu vreau sa-mi definesc unul... pentru ca nu cred ca mi-ar cadea bine esarfa neagra cand eu doresc sa ma rasfat intr-o dimineata la soare... sper ca se intelege idea...sau macar nu se ignora...

Maine dimineata trebuie sa fac curat. Desi azi-noapte am dormit cu geamul deschis pentru a putea respira... imi dau seama ca e prea mult praf in camera aceasta. Maine dimineata voi face curat... voi schimba asternuturile ce se prafuiesc la fiecare iesire pe balcon... prea mult praf in orasul acesta... si nu am masina de spalat hainele... Oricum... delicile vietii le savurez la fiecare pas, fie ele amare sau dulci..
Ma dor mainile. S-au umflat si cand le adun le simt ca pe niste cremvusti... sangele pulseaza in stilul sau propriun...inchegant...

In fiecare dimineata la ora 6 incep masinile sa faca zgomot. De la motoare bruiate, la motoare obosite ce nu pornesc la prima cheie, pana la clanxoane ca nevasta nu e gata, iar telefonia mobila nu e utilizata sau nu a ajuns pe masa lor. Dupa acea am placerea de a asculta cantecul "armonios" al pasarilor negre, ciorile, ce timp de cateva minute colinda zona si croncaie neincetat. Cateva minute liniste, dupa care masina de gunoi sau masinile de aprovizionare a buticurilor din parterele blocurilor si fac auzite bufniturile. Ore 8 sunt treaza si enervata de tot acest sir de bruiatii ale somnului. Uneori mai este si masina de gaurit a vecinului de sub mine... un stil obijnuit pentru multi dintre aceia, dar nu si pentru mine. Dimineata trebuie sa fie linistita si odihnitoare. Nu conteaza ca alergi la munca, ea trebuie sa aibe simplul fapt ca in sinele tau esti linistit... dar unele detalii din viata nu te lasa mereu sa ai ce doresti...

Nu vreau sa vorbesc despre sufletul meu azi... e prea rau si nici sa se exprime nu poate... l-am lasat sa respire in amorteala...

5 comments:

Anonymous said...

nu-l vei pierde!dar el poate isi va pierde comoara?se mai poate reveni la nimic dupa c totul a fost atins?sunt sanse k macar un om sa iasa intreg dupa o eventuala rupere?d c stam cu frik unei eventuale ruperi?incercam sa ne pregatim pt ceva c oricum nu va mai lasa nimic intreg in noi?are vreun sens?si d c punem problema k ceva se poate intampla?d c trebuie k natura noastra umana si paranoica sa se simta in orice facem,chiar si dupa c atingem culmile binelui?d c am inventat "sfatul" : good times won't last so long?sadism fara perdea sau masochism adorat d atatia indivizi?nu!decid sa spun NU naturii mele umane si toturor sfaturilor!vor continua vremurile bune!pt k pt a obtine aceste vremuri bune si sa fiu bine am nevoie doar d un o fiinta care deja se regaseste si in mine!si cu aceeasi incapatanare decid sa nu o las niciodata,indiferent d c s-ar putea intampla...NU!eu voi fi langa tine si tu langa mine!!punct

Vasile said...

iubit, prieten, suflet, viata, un alt frate, un alt tata, o alta mama, familia mea, vederea si simtul meu... esti tu!
jumatatea mea!!!:*

Anonymous said...

nu eram "vasile" :))) nu stiu cum dracu a aparut asa :)) poate era tata logat...oricum.. TE IUBESC!!!:D

Anonymous said...

ehh...ma gandeam doar k simt si altii cam c simtim noi...ma rog,la o intensitate ceva mai redusa,pt ca sunt convins k am atins un punct cam imposibil pt marea majoritate...
si eu TE IUBESC!!

Anonymous said...

iar acel punct va fi din ce in ce mai intens!
iubitul meu, sufletul si viata mea, TE IUBESC!!!